Ar fi potrivit sa amintim acum cuvintele Mantuitorului Hristos adresate intristatelor surori ale prietenului Sau Lazar: "Lazar, prietenul nostru, a adormit, dar Ma duc sa-l trezesc" (Ioan 11, 11). Sunt cuvinte scumpe ale Mantuitorului nostru, adresate, de altfel, deseori de-a lungul calatoriei Sale pamantesti. De aceea este atat de însemnat sa privim spre rostul vietii noastre pamantesti, sa încercam a întelege multiplele ei daruri, pe care Dumnezeu ni le sadeste în suflete, pentru a ne da seama cum din pruncul de odinioara, iata, Dumnezeu si Biserica au modelat un slujitor în persoana Parintelui prof. Constantin Galeriu, asa cum frumos ne-a înfatisat acum ucenicul si coslujitorul sau la Sfantul Altar, parintele Nicolae Bordasiu.
Acesta a fost drumul vietii sale. Noi, ceilalti, l-am cunoscut din rosturile si slujirile noastre ca pe un slujitor ce pururi a daruit celor din jur curaj, tarie sufleteasca si insufletire. Personal, am avut legaturi fratesti si de slujire, drumurile noastre intalnindu-se si despartindu-se, dar ramanand totdeauna in dragostea cea sfanta a slujirii Bisericii Mantuitorului Iisus Hristos. E greu de exprimat in cuvinte valoarea acestui preot, acestui ganditor si talentat scriitor, cunoscut astazi nu numai in tara noastra sau numai in campul Teologiei, ci si in intreaga crestinatate, ca un neobosit apostol al urmarii Mantuitorului Hristos.
Daca unii dintre fratii si înaintasii nostri au ramas si dupa trecerea lor la Domnul stralucitori prin gandirea lor, prin talentul glasului lor, prin darul de a zidi biserici sau manastiri, ceea ce este foarte important, Parintele prof. Constantin Galeriu va ramane printr-un dar deosebit primit de la Dumnezeu, acela de a zidi bisericile sufletelor, mai ales ale tinerilor, dar, asa cum am auzit din cuvantul antevorbitorului, si prin acela de a patrunde în cele dinlauntrul fiintei ganditorilor, cugetatorilor si al celor ce stapanesc, într-un fel sau altul, ideile si categoriile filosofice, carora, cu rabdare si bucurie, vrednicul parinte cauta cu zabava temeinica sa le zideasca in suflete Biserica cea vie a Mantuitorului Hristos.
Privindu-i acum sfarsitul, pretuindu-i întreaga sa stradanie si agonisinta teologica, trebuie sa amintim cat de mult ne-a minunat felul î n care neobositul parinte a întampinat ultimele saptamani, ultimele zile ale suferintei sale. Incercand sa-i facem un portret vrednic de aceasta însotire spre înviere, am putea rosti cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Lupta cea buna am luptat, alergarea mi-am împlinit-o, credinta am pazit-o. De acum mi s'a gatit cununa dreptatii, pe care în Ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecator; si nu numai mie, ci si tuturor celor ce I-au iubit aratarea" (II Tim. 4, 7-8). Aceste cuvinte, rostite de Sfantul Apostol Pavel ucenicului sau Timotei, cuprind întreaga viata si stradanie a Parintelui nostru Constantin Galeriu.
Impresionanta viata, dar si impresionant sfarsit! Slujba pe care am savarsit-o astazi este bogata în întelesuri pentru toti cei care iubesc aratarea lui Dumnezeu, adica revelatia dumnezeiasca lucratoare in Sfanta Biserica în nenumaratele ei forme. De aceea suntem aici, marturisind neincetat acest adevar, ridicand rugaciuni catre Dumnezeu si bucurandu-ne ca-L laudam pe Dumnezeu prin el, prin ucenicii sai, prin scrisul sau, prin gandirea sa.
Parintele Constantin Galeriu a transformat Biserica Sf. Silvestru într-o oaza de liniste, de mangaiere, de alinare pentru multi, în vremurile grele pe care le-am trait cu totii pe pamantul acesta zbuciumat al nostru. Prin cuvant si fapta, cel pe care îl conducem acum spre locul de odihna întru asteptarea învierii, a izbutit sa fie lumina tuturor, dupa cuvantul Domnului nostru Iisus Hristos catre Apostoli: "Voi sunteti lumina lumii" (Matei 5, 14). In acelasi timp, a reusit sa împodobeasca acest sfant locas cu moastele Sfantului Ierarh Silvestru, Papa al Romei. Mi-am îndeplinit eu bucuria primirii si oferirii lor Prea Cucerniciei Sale, preotilor, Consiliului parohial, credinciosilor si închinatorilor acestei sfinte biserici. In chip tainic, dar foarte lucrator, a facut, iata, ca de acolo, din tezaurul de moaste pe care îl detine Cetatea eterna, sa înzestreze aceasta parohie cu moastele Ocrotitorului ei spiritual, Sfantul Ierarh Silvestru.
Intreaga "alergare" a raposatului în Domnul înseamna o lucrare deosebit de frumoasa, care se înscrie nu numai în ordinea culturii si actualitatii noastre ortodoxe, dar si crestine, în general. Gandirea larga a Parintelui prof. Constantin Galeriu a facut ca hotarele dintre credinte sa se deschida, sa cuprinda si sa îmbratiseze celelalte credinte, adunand in cuvantul si gandul sau pe toti cei însetati de iubire. In întreaga sa viata el a daruit tuturor iubire. A fost un mare propovaduitor al iubirii crestine, pe care a revarsat-o asupra tuturor fiilor sai duhovnicesti, întristati acum, dar nu "precum ceilalti, care nu au nadejde" (I Tes. 4, 13). Nu trebuie sa ne întristam, fratii mei, ci sa fim tari pentru ca samanta cuvantului sa fie vie si roditoare, chiar si în clipele acestea triste, cand în numar atat de mare ati venit sai cinstiti plecarea de pe pamant la cer, iar prezenta dumneavoastra ne mangaie pe toti.
Iata, toate acestea sunt marturii care raman in Biserica noastra si avem datoria sa le pastram. Ne mangaie faptul ca sunt cu noi personalitati de vaza ale societatii, precum si dorinta tuturor de a ne fi aproape, fie aici, de fata, fie prin intermediul Radioului de acasa. Avem nevoie mare de ideile pe care le-a slujit in viata Parintele prof. Constantin Galeriu, de tezaurul scrierilor sale cu deschidere iubitoare, cu stralucirea acestei virtuti a iubirii, a iubirii celei fara hotare, cale spre unitatea crestina. Fratii mei, asa ne vrea Dumnezeu, asa ne vrea Biserica noastra si chiar neamul nostru romanesc, care a strabatut în viata sa crestina de aproape doua mii de ani avand în inima aceasta iubire, aceasta deschidere recunoscuta astazi. Sa avem, asadar, credinta in Dumnezeu si sa-I fim recunoscatori ca din neamul nostru a odraslit asemenea vlastare si apoi asemenea arbori roditori, ca cei pe care ii descrie Sfanta Scriptura.
Indurerata familie,
In aceste clipe de durere sa nu va împutinati sufleteste. In amintirea si întelepciunea celui pe care îl petrecem acum la locul de asteptare a învierii obstesti, sa aveti mereu o pavaza si un reazem; veti afla sprijin, respect si dragoste din partea urmasilor si ucenicilor formati de Parintele prof. Constantin Galeriu în sfanta si marita Biserica a neamului nostru romanesc. Ne inclinam fruntile în fata lui Dumnezeu si pretuim viata si activitatea unui slujitor de mare valoare al crestinatatii, rugandu-l pe Bunul Dumnezeu sa-l aseze pe Preotul si Profesorul Constantin Galeriu in ceata dreptilor Sai, acolo unde nu este durere, întristare si suspin, ci viata fara de sfarsit.
Vesnica lui pomenire!
--------------------------------------------------------------------------------------------
sus
|
