Testamentul Părintelui Galeriu,
„M-am străduit să vă aşez în suflet credinţa,
voi să o mărturisiţi !”

Puterea legamantului
 
           Multe si minunate sunt cuvintele pe care marele duhovnic, Părintele Constantin Galeriu, le-a lăsat fiilor săi duhovniceşti, dar şi întregului neam omenesc, creştinesc si românesc.

          Neamului omenesc pentru ca în toata învatătura împartaşită ne vorbea despre tot omul din lume, «omul creat dupa Chipul lui Dumnezeu», citându-l adesea pe indianul contemporan  care a spus: “ Crestinismul este al lui Hristos, dar Hristos nu este doar al creştinilor”...

         Neamul creştinesc pentru ca acesta îi era crezul: “Creştinii sunt vizionarii lumii!”; iar acest crez era cules din Evanghelie, era Cuvântul Mantuitorului asumat si trait viu: “Voi sunteţi lumina lumii...” [1] . Si nu in ultimul rând, neamului romanesc, pe care l-a iubit si l-a slujit cu iubire si dăruire sfânta, pana la ultima clipă a petrecerii pe acest pământ. Acestui “neam sfânt”, cum il numea Parintele, i-a pregatit, generaţii întregi de: episcopi, preoţi, calugări; dar si profesori, doctori, avocaţi, pictori, artişti, muncitori, oameni luminaţi, cu conştiinta treaza care slujesc semenilor şi vieţii dupa Cuvântul Evangheliei, aşa cum au vazut si au învaţat de la Duhovnicul lor.
       
           In seara de dinaintea înmormântarii, văzând cum oamenii de ordine pun oprelişti în calea celor ce urmau sa ia parte la slujba de înmormântare, o mare greutate îmi apăsa sufletul si atunci l-am rugat pe Parinte sa vegheze pentru a fi mangâiati toti oamenii care raman in spatele gardurilor... Iar Parintele nu a întarziat sa raspunda. Astfel ca, în momentul purtarii trupului Părintelui spre locul de odihna din curtea bisericii, deasupra multimii prezente la procesiune, în jurul soarelui s-a aratat un frumos curcubeu – semn biblic ce reveleaza legamântul, aratându-ne cât de trainic si viu este legamântul între Părintele duhovnic si fii sai duhovniceşti, dar si între Dumnezeu-Creatorul si creaţia Sa.

                                                   Puterea mărturiei

           Cuvântul care mi-a luminat “cerul inimii” a fost rostit de Părinte în împrejurări deosebite si are valoare de Testament. Era cu trei luni inainte de adormirea sa intru Domnul. Am fost plecata din Bucuresti şi, in jurul pranzului, cand am revenit am mers,  sa vad ce mai face Parintele... Imediat cum am paşit în curte am înţeles ca se întâmplase ceva grav. Toţi cei ramaşi erau marcati de o mare tensiune... Fără să întreb ce s-a întâmplat m-am alaturat celor prezenţi, pentru a ne ruga împreună.
 Dupa schimbarea antibioticului, Părintele făcuse o reacţie alergică puternică şi fusese chemata Salvarea, care dusese de urgenta la spital. Prin simtirea lui vie si delicata, întelegand, dincolo de cuvinte, ce este în sufletul meu, diaconul Cristian Galeriu, m-a invitat sa-l însoţesc la spital, acolo unde erau de veghe Ioana şi Gabriel (cei nelipsiţi în toata perioada de suferinţa a Părintelui).

            Incercam din răsputeri sa alung din suflet orice spaimă, orice apăsare, Il rugam pe Dumnezeu sa-mi umple sufletul de credinţa, de nădejde... M-am apropiat de pat... Avea ochii închişi, chipul îi era obosit, dar scaldat într-o lumina neobişnuită. Totul era parcă încărcat de gravitate, de  taină...

Era pentru prima dată, de cand ne cunoşteam, cand nu spunea nici un cuvant de întâmpinare...

Părintele, care întotdeauna ne mângaia si ne îndrepta privirile spre lumină, a prins deodată sa ne graiască, rostind si rostuind înţelesuri abia dibuite:
«De acum am înţeles, nu mai încape îndoială...

Erau momente în care mă întrebam: cum va fi?... Si nu găseam răspunsul potrivit... Astăzi l-am primit... Incepusem să mă desprind... si, înainte de a înţelege limpede ce se petrece, când am ridicat ochii…Maica Domnului împreună cu Fiul ei aşteptau cu braţele deschise spre întâmpinare»…

           Au urmat cateva clipe de tăcere… clipe încărcate de rugăciune, de har… Si dupa acele câteva clipe de tăcere, şi-a adunat puterile şi ne-a zis: 

«M-am străduit sa vă aşez în suflet credinţa, voi să o mărturisiţi!».

          Te rugăm din adâncul sufletului, Prea  bunule Părinte, să veghezi cu rugăciunea către Mântuitorul si Sfanta Sa Maica, Cei ce pot face ca viaţa noastră sa fie o mărturie vie a jertfelniciei în care ţi-ai petrecut întreaga ta viaţă … Amin!


O smerita fiica duhovnicească

---------------------------------------------------------------------------------------------------

[1]Evanghelia dupa Matei capitolul5,verset 14
 

sus

---------------------------------------------------------------------------------------------------
[Sursa] : http://www.punctecardinale.ro/nov_2006/nov_2006_16.html

 


 
 

 
Motto:
 

"Omul se realizeaza prin trei dimensiuni:

1. prin propria lui zidire dupa chipul lui Dumnezeu
2. prin operele lui
3. si prin urmasi: fii sau ucenici. "

 
Parintele Galeriu
 
 
 
 
 
           Rezolutia recomandata: 1024 by 768 pixels sau mai mare
           Site-ul a fost testat in Internet Explorer 6.0, Mozilla FireFox 1.5.0.4, Opera 8.54
           Copyright © ucenic.go.ro
           Toate drepturile rezervate
           Pozele Parintelui Galeriu si articolele care apar pe site apartin proprietarilor de drept. Site-ul www.ucenic.go.ro nu isi asuma nici un drept fata de
           respectivele poze sau articole.