Se implineste un an de cand Parintele Galeriu a fost chemat in Imparatiile Cerului, asa cum cei ramasi in urma ne spunem intre noi sau, poate numai sufletului nostru chinuit de singuratatea despartirii.
Dupa cum nu vorbele mari il caracterizau pe Parintele Galeriu, ci faptele, voi evoca o amintire care ma insoteste ori de cate ori incerc sa-mi vindec sufletul impovarat de pacatele si ispitele lumesti.
Era in iarna de cumpana a anilor 1953-'54, cand dupa inclestatele zile de februarie speram sa ne intampine cu coltul ierbii primavara mult asteptata, au navalit zapezi pe care nici cei mai in varsta nu-si aminteau sa mai fi fost.
Tecusera mai bine de doi ani, si nu stiam nimic de tata. Fusese ridicat de securitate, urmare planului stalinist de distrugere a intelectualitatii romane. O veste trista, bantuia orasul: un avocat din Prahova murise la Canal, in urma muncii silnice si a anchetelor insuportabile. Mama nu ne-a spus, a evitat sa ne ingrijoreze. Dar noi aflasem de la Ticu potcovarul, client al tatei. Tot el a sfatuit-o pe mama sa mearga la Parintele Galeriu care fusese eliberat cu catva timp in urma. El i-a zis: "Intampinati-l, parintele face minuni!"
In urmatoarea Duminica, cand abia se lumina de ziua, mama inainte, croind prima partie pe bulevardul troienit peste noapte, iar noi urmand-o am mers la Biserica Sfantul Vasile unde Parintele Galeriu era paroh. Am sosit cu doua ore inainte de inceperea Sfintei Liturghii si coada pentru spovedanie era pana la intrare. M-am asezat in ultimul rand, si citind psalmi si rugaciuni din cartea pe care mama o lua cu dumneaiei peste tot, am asteptat. Cand mamei i-a venit randul, ingenunghiand la picioarele prea cucernicului parinte am inchis cartea si ochii. Dupa un timp am simtit-o langa mine. M-a strans de mana si la ureche mi-a soptit. "Mergi sanatoasa, traieste, Dumnezeu il are in grija Sa, mi-a spus parintele."
Un mare gest de curaj pentru acele timpuri, cand nici macar privirea nu o puteai ridica.
Deschid scrisoarea de la mama, trimisa cu un an in urma: "Parintele Galeriu a plecat intru Domnul pe o zi senina ca sufletul lui. Un curcubeu in aureola circulara, deasupra Bucurestiului, l-a privegheat pana cand florile, tarana si lacrimile l-au acoperit."
sus
|
