CU PARINTELE GALERIU DESPRE DUHOVNIC SI UCENIC

 
 
           Predicile  auzite , scrise sau vazute  , tezaure de idei sunt pentru mine o bucurie continuuă. L-am urmarit aseseori si-n aula Facultatii de Teologie, si la conferintele ASCOR  si la Biserica Sfantul Silvestru.

           “Cel ce asculta cuvintele mele si crede în cel care M-a trimis pe Mine are viata vesnica si la judecata nu va veni ci s-a mutat de la moarte la viata. Caci vine vremea si acum este cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu…” si se oprea Parintele la aceste cuvinte strigând : “ACUM  ESTE”  “acum este momentul ca toti sa se trezeasca din moarte spirituala, la cine se refera Dumnezeu aici; va spun ca la mine se refera, se refera la moartea pacatelor. Daca moartea începe în suflet si învierea începe în suflet , daca moartea începe aici si acum si învierea începe aici si acum. Desfiintarea raului sa înceapa aici si acum….”

           Eram cu totii patrunsi de aceste cuvinte inspirate de Dumnezeu si explicate de un vrednic slujitor al sau  care au devenit  bijuterii teologice.

           Referindu-se la tema duhovnicească, Parintele arata ca aceasta  tine de un act originar ca si actul creator însusi; implica în sine comuniunea.

           “Aceste trei relatii sunt esentiale: Parintele Ceresc si faptura Sa, adica noi, fiii oamenilor, fii ai Lui in Fiul unic Hristos; a doua, parintele firesc si fiul firesc; si a treia, parintele duhovnicesc si fiul duhovnicesc; mai adaugam si relatia invatator – ucenic. Aceste relatii sunt esentiale conditiei noastre umane. “ [1]

           Hristos a spus: "Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Mat.18,20). Iar aceasta comuniune se savarseste in Duhul Sfant. Atunci are loc Taina, împartaşirea Harului care da cunosţinta si simţirea vieţii lui Hristos.

           Chiar mântuirea însăsi , cere mult sfat :”cine vrea sa se mântuiasca cu întrebarea sa călătoreasca „. Este vorba de un parcurs ce implica tot comuniunea : atat între Dumnezeu si om cat si între părintele duhovnicesc si fiul duhovnicesc.

           În toate religiile lumii, în orice activitate umană chiar, există această legătură între iniţiat şi cel ce doreşte să se iniţieze. "Propriu-zis este vorba de relaţia de la începutul umanităţii: educaţia (nu dresajul, care se referă la animal), aceasta aşa s-a efectuat: transmiterea, comunicarea, de la părinţi la fii, fireşti sau duhovniceşti, ca şi de la maestru la ucenic".[2] De aici rezultă un fapt capital: persoana umană se realizează numai în relaţie cu alte persoane.
       
           Duhovnicul deplin si autentic trebuie sa fie un martor viu, un receptor si al învataturii si al experientei duhovnicesti, fiindca Harul implica viata si învatatura. "Duhovnicul trebuie sa-mi împartaşeasca Adevarul, sa mi-l împartaseasca haric, sfintindu-mă si sa ma calauzească, sa ma conducă." Trebuie sa stii canoanele, sa ai experienta vie a binelui, a bunatătii si sa poti primi întrebari dinspre fiul duhovnicesc fara sa fii derutat de dificultatea lor. De aceea, duhovnicul trebuie sa fie o personalitate integral deschisa prin fire dialogului comuniunii.
         
           "Trei sunt uriasii care ucid sufletul : uitarea, ignoranţa si trandăvia." Marcu Ascetul [3]  De aceea  spune Parintele Galeriu  in altă parte  :  "Acordarea iertarii unuia care nu este atent, e leneş, neglijent, putand provoca la randul lui accidente mortale – a fi indiferent la greseala cuiva înseamna oare a ierta? Dimpotriva, înseamna a nu-i dori salvarea. Spune Elie Wiesel ca la profetii biblici, a fi parasit de Dumnezeu e infinit mai grav decat a fi pedepsit de Dumnezeu. Or, cand eu tolerez pe cineva sa faca rele, pretextand starea mea de continua iertare, eu nu-l iubesc, mai cu seama ca în pedeapsa adesea e posibil sa fie iubire, de aceea s-a si spus ca "Dumnezeu pe cine iubeste cearta"... De ce sa treci indiferent pe langa el si sa nu-l stimulezi? Il iubesc dacă-l las în pace?" 
       
            Relaţia dintre duhovnic şi ucenic este o relaţie fundamentată pe dragoste, dragoste înţeleasă ca actul prin care duhovnicul se goleşte de sine şi intră în starea ucenicului; îşi pune sufletul pentru acesta. Duhovnicul autentic şi deplin trebuie să fie un martor viu, un receptor şi al învăţăturii şi al experienţei duhovniceşti, fiindcă harul implică viaţă şi învăţătură. Nu există o autoritate de tip juridic, duhovnicul nu se substituie Mântuitorului şi harului ci este numai purtătorul acestora. Există doar o autoritate de slujire instituită de Biserică.

           Simplu spus, ucenicul ascultă de duhovnic ca de Hristos, iar duhovnicul răspunde de ucenic ca de Hristos. Ori responsabilitatea este enormă. Ca duhovnic nu se limita la aspectul formal, liturgic, ritual al spovedaniei. Incetul cu încetul sfătuia şi în afara Tainei Spovedaniei, devind îndrumător, iar convorbirea era  întotdeauna un act sacramental.

           - E uşor să recunoşti un duhovnic autentic dar e greu să găseşti unul. "Când nu ai duhovnic, să-l cauţi plângând."Un duhovnic autentic nu este doar un oficiu de ascultare şi dezlegare, ci este în primul rând un model, iar pe lângă aceasta este vădit prin dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de ucenici. Iar ca şi criteriu de deosebire al duhului acestuia este acela că un duhovnic adevărat se apără de mândrie şi slavă deşartă ca de foc. [4]

           - "Legate de dragoste sunt compătimirea, iertarea, capacitatea de a conduce sufletele încetul cu încetul, fără opintiri, fără artificii, spre un lent şi sigur progres spiritual. Şi mai ales să garanteze autenticitatea învăţăturilor şi îndrumărilor sale prin exemplul vieţii proprii."[5]

           - Ca urmare a faptului că este un model, judecata lui nu apare ca a unui legislator, canonul lui nu apare pedeapsă. Povaţa lui se întemeiază pe modele mai mult decât pe reguli, între ucenic şi penitent existând un raport de filiaţie, de naştere din nou.

           - Această relaţie este descrisă magistral si pomenita de atatea ori de  pg: "trei părinţi aveau obiceiul, în tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Şi cei doi îl întrebau pentru gândurile lor şi pentru mântuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tăcea, neîntrebându-l nimic. Iar după multă vreme i-a zis avva Antonie lui: iată, atâta vreme ai de când vii aici şi nimic nu mă întrebi! Şi răspunzând fratele, i-a zis: destul îmi este numai să te văd, părinte!" (Antonie, 29).

           „Duhovnicii autentici sunt înrădăcinaţi în Tradiţie nu prin regulă ci prin model, fiecare bătrân urmând modelul bătrânului căruia i-a fost ucenic, a cărui ucenic urmându-l pe el  etc. Dar trebuie spus că unicul model, sau modelul ideal este Hristos, iar sfântul fiind o ipostază a Acestuia în timp, în istorie.”[6] Asa era Printele Galeriu.

           - Iată care sunt calităţile, în viziunea Sfântului Ioan Scărarul pe care trebuie să le posede un duhovnic: să fie păstor, cârmaci, doctor şi învăţător.
           - "Păstor este, în înţeles adevărat, cel ce poate căuta şi îndrepta prin nerăutate, prin sârguinţă şi rugăciunea sa, oile pierdute.
           - Cârmaci este cel ce a luat tărie înţelegătoare de la Dumnezeu şi din ostenelile sale, ca să poată scoate corabia nu numai din valuri, ci şi din adâncul însuşi al mării.
           - Doftor este cel ce are trupul şi sufletul nebolnave, neavând nevoie de nici o doftorie pentru ele.
           - Învăţător cu adevărat este cel ce s-a făcut carte înţelegătoare a cunoştinţei prin degetul lui Dumnezeu, sau prin lucrarea luminării de la El şi nu mai are nevoie de celelalte cărţi  şi povăţuieşte pe celălalt prin lucrarea sa văzută"[7].

           În momentul când căutătorul de mântuire a găsit un astfel de model, se predă pe sine cu totul în mâinile acestuia. Patericul cuprinde o sumedenie de exemple în care ascultarea ucenicilor întrece orice raţiune, încrederea în duhovnic este fără limite, tăierea voii ucenicului este totală. Şi tocmai de aceea, Dumnezeu povăţuieşte atât pe duhovnic cât şi pe ucenic, şi în căderea unuia, îl ridică pe acesta prin celălalt şi invers. Dumnezeu este prezent personal în lucrarea celor doi, căci însăşi lucrarea celor doi este în prezenţa lui Dumnezeu.

           „Sã fii ucenic înseamnă sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumează”[8] zice Părintele Teofil Paraian. Si incheie : „dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã.”

           Există în "Tatăl nostru", rugăciune pe care Iisus însuşi a lăsat-o ucenicilor, o lecţie esenţială în această privinţă. "Iartă-ne nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri".
       
            “Iisus i-a instituit pe Apostoli in aceeasi slujire harica de iertare a pacatelor, care este slujirea duhovnicului. Deci, permanent, aspiratia mea este să fiu un martor în Duhul Sfant, care de la Cincizecime a rămas peste Biserica, sa fiu deci permanent un martor al slujirii, care este un astazi continuu. In lucrarea mantuirii nu exista stare pe loc. Duhovniceste este un progres continuu." [9]

            Acum când Parintele Galeriu s-a dus la întalnirea cu Cel pe care L-a slujit toata viata cu vrednicie,  noi vom asculta si ne vom adapa si vom medita  înca mult timp din predicile sale inspirate.

---------------------------------------------------------------------------------------------------


[1] Experienta vie a binelui la adresa http://www.jurnalul.ro/articol_31271/experienta_vie_a_binelui.html
[2] Pr. Galeriu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Sorin Dumitrescu, Dialoguri de seară, editura Harisma, p. 13.

[3] Pr. Galeriu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Sorin Dumitrescu, Dialoguri de seară, editura Harisma, p. 134.

[4] “Relaţia duhovnic-ucenic, mijloc de depistare şi terapie a bolii spirituale “ la adresa http://www.nistea.com/prsuciu/teza/metode.htm
[5] Antonie Plămădeală, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, colecţia Axios, editura Pronostic, 1995, p. 224
[6] Antonie Plămădeală, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, colecţia Axios, editura Pronostic, 1995
[7] Sfântul Ioan Scărarul, op. cit., p. 434.
[8] http://www.nistea.com/duhovnici.htm
[9] Parintele Galeriu - Experienta vie a binelui la adresa http://www.jurnalul.ro/articol_31271/experienta_vie_a_binelui.html 
 

sus


 
 

 
Motto:
 

"Omul se realizeaza prin trei dimensiuni:

1. prin propria lui zidire dupa chipul lui Dumnezeu
2. prin operele lui
3. si prin urmasi: fii sau ucenici. "

 
Parintele Galeriu
 
 
 
 
 
           Rezolutia recomandata: 1024 by 768 pixels sau mai mare
           Site-ul a fost testat in Internet Explorer 6.0, Mozilla FireFox 1.5.0.4, Opera 8.54
           Copyright © ucenic.go.ro
           Toate drepturile rezervate
           Pozele Parintelui Galeriu si articolele care apar pe site apartin proprietarilor de drept. Site-ul www.ucenic.go.ro nu isi asuma nici un drept fata de
           respectivele poze sau articole.