1. La orele de Omiletica si Catehetica, cu notiuni de Pedagogie, cum se numea disciplina in vremea studentiei noastre, parintele profesor a continuat osteneala unor inaintasi de care ne pomenea adesea cu mare admiratie, de aceea ii pomenim si noi acum: prof. dr. Badea Cireseanu, care a elaborat nu doar veritabilul tratat Tezaurul liturgic, in trei volume, ci si cursuri de Omiletica si Catehetica, restranse ca intindere, dar consistente; pr. prof. Grigorie Cristescu, din scrisul caruia Parintele Galeriu evoca mereu marturisirea ca "Omiletica este estuarul Teologiei", adica faptul ca in predica se valorifica toate cunostintele teoretice predate la disciplinele teologice; pr. prof. Mihail Bulacu, pe care Parintele il prezenta mai ales ca specialist in domeniul Cateheticii si Pedagogiei, autor, intre altele, a monumentalei Pedagogii crestine ortodoxe, dar si ctitor al frumoasei Biserici Sf. Elefterie-Nou din Bucuresti, langa care este si inmormantat; arhid. prof. Nicolae Balca, deopotriva teolog si filozof, care a lasat bibliotecii de la Facultate si cursuri foarte valoroase de Omiletica si Catehetica, dactilografiate. De la parintele Balca, Parintele Galeriu a preluat propriu-zis Catedra, in anul 1977.

            Cele mai puternice amintiri din orele de curs tinute de Parintele Galeriu sunt legate de solicitudinea si competenta PC Sale de a raspunde intrebarilor noastre, de orice natura, cu preponderenta teologice. Aceasta cu intentia, marturisita undeva in scris de Parintele, de a pune accentul pe o pregatire temeinica teologica si de cultura generala, pentru imbogatirea permanenta a continutului predicii, care sa raspunda intrebarilor credinciosilor de astazi. Mai presus insa de cunostintele predate, parintele a fost un model unic de preot si om, intrucat a urmarit permanent armonia deplina intre predica si viata personala, avand parca mereu in cuget indemnul inspirat al Fericitului Augustin: Sit eius quasi copia dicendi, forma vivendi (Sa-i fie felul de a trai, precum bogatia vorbirii).

            2. In modul de a lucra cu doctoranzii, specifica Parintelui a fost libertatea cvasi-totala acordata, atat in alegerea temelor, cat si cu privire la orientarea bibliografica. Aceasta libertate a favorizat dezvoltarea originalitatii fiecaruia, asupra modului de a gandi si scrie. Poate unii au profitat de bunatatea PC Sale si nu au raspuns increderii oferite cu atata generozitate, dar Parintele, bland si ingaduitor, n-a renuntat nici o clipa sa astepte ca "darul sa-si aduca rodul", dupa o expresie draga lui. Avea mare bucurie, mai ales in ultimii ani, sai pomeneasca pe cei care l-au ascultat indeosebi si care si-au finalizat cu cinste tezele de doctorat, slujind acum in posturi de raspundere, atat in parohii, cat si pe linie de invatamant. Iata propriile-i cuvinte: "Ne-a ajutat Dumnezeu sa randuim ucenici buni, mai in toate centrele mari din tara si chiar in strainatate: Nicolae Dura, preot in Viena, Constantin Dutu, preot in Bucuresti, Marcel Sabau, preot in Cluj, Vasile Nemes, consilier arhiepiscopesc (Cluj); apoi profesori: Constantin Grigoras la Iasi, Ioan Toader la Cluj, Eugen Jurca la Timisoara, Ioan Bajau la Craiova, Ilie Ivan la Pitesti, Petre Comsa la Targoviste", pomenindu-i apoi si pe ceilalti, cu dragostea si duiosia cu care parintii vorbesc despre propriii lor fii.

            3. Ca predicator, Parintele Galeriu si-a facut o faima unica, impunandu-se in fata ucenicilor nu atat la catedra, ca profesor-teoretician, cat mai ales in cadrul cultului, ca model viu de propovaduitor. Prezentam aici cateva dintre "atuu-urile" omiletice ale parintelui ce ni s-au parut mai semnificative, din care speram sa se contureze o imagine apropiata cat de cat celei reale, spre luarea-aminte a noastra, a tuturor slujitorilor cuvantului: 
            - Parintele a predicat nu doar la Amvon, ci prin tot ce a facut ca preot si ca om, caci viata insasi a Parintelui a fost o carte deschisa de pedagogie crestina, din care ucenicii puteau citi in fiecare zi. Era de o solicitudine rar intalnita, calauzit de un principiu pe care-l rostea adesea soptit: "Pot sa renunt, dar nu pot sa refuz!". In acelasi timp, de o rabdare si bunatate pilduitoare. Intrebandu-l odata cum de nu se supara cand este atat de asaltat, agresat chiar, de fel de fel de profitori, ne-a raspuns: "Sa stiti ca eu nu pot sa ma supar decat pe propriile mele pacate";  
            - Parintele nu a pierdut nici o clipa din vedere Modelul Suprem, Mantuitorul Iisus Hristos. Caci numai despre El s-a spus: "Niciodata n-a vorbit vreun Om ca Omul Acesta!" (Ioan VII, 47). Modelului desavarsit, sub acest aspect special de Invatator, Parintele Galeriu ia consacrat, de altfel, unul dintre cele mai reprezentative studii omiletico-dogmatice, Mantuitorul Iisus Hristos, Invatatorul nostru suprem, a carui lecturare va fi de folos pentru toti cei care voiesc sa inteleaga temele omiletice prioritare ale Mantuitorului, deodata cu metodele aplicate;
            - incercand a se identifica permanent cu Invatatorul Suprem, Parintele nu a neglijat, insa, studierea cu migala a altor modele, nu numai din randurile Sfintilor Parinti sau ale predicatorilor moderni, ci si ale oratorilor pagani, pe care chiar unii dintre Parintii veacului de aur iau apreciat. Ne amintim, astfel, cum la orele de curs Parintele pomenea cu mare admiratie de Quintilian si Cicero, ca sa aducem in atentie pe cei mai celebri. Caci si astazi sunt intru totul valabile cuvintele lui Quintilian: Non posse oratorem esse, nisi bonum virum (nu poate fi cineva orator autentic, daca nu este barbat virtuos), sau ale lui Cicero, care spune la randul sau:             - Oratorul demn de acest frumos nume este acela care poate sa vorbeasca cu o buna cunoastere a subiectului, cu ordine metodica in idei, cu eleganta a formei, ajutat de o buna memorie si cu demnitate in actiune... Caci unui orator trebuie sa-i pretindem ascutimea de minte a logicianului, cugetarea filosofului, exprimarea poetului, memoria jurist consultului, vocea tragicianului si, as zice, gesturile unui actor celebru.... Oricine poate observa corespondenta deplina intre cele sustinute de acesti doi mari oratori si vocatia omiletica a Parintelui Galeriu;
            - in ceea ce priveste modelele preferate, nu este un secret pentru cunoscatori ca Parintele Galeriu era un fidel neabatut al Sfintilor Parinti. Cu toate ca avea acasa carti de ultima ora si din cele mai variate domenii, apropiindu-si cu precadere filosofi crestini moderni, din care cita cu o dexteritate debordanta, mereu tinea langa foaia de scris unul sau mai multe volume din Sfintii Parinti. Bunaoara, o buna bucata de vreme nu sa despartit nici o clipa aproape de Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul, despre care l-am auzit odata exclamand: "Imi sunt atat de dragi!". Nu am fi expliciti, totusi, daca am trece cu vederea faptul ca Parintele Galeriu punea deasupra oricaror izvoare Sfanta Scriptura, pe care o cunostea chiar si in cele mai mici detalii si din care cita cu o usurinta rar intalnita. Ne amintim cum deseori, la orele de curs, cerea o Biblie si gasea in cateva secunde versetul dorit. Stim ca este usor cuiva  sa gaseasca un verset in Biblia personala, pe care proprietarul o deschide fara greutate la locul cautat, intrucat are semne si insemnari particulare, dar foarte rar vedem pe cineva descurcandu-se fara poticniri in orice Biblie, indiferent de editie si marime... Pe de alta parte, tare se mai mahnea Parintele cand studentii nu stiau anumite versete importante, inadmisibil de ignorat. Dadea intristat din cap, vrand parca sal citeze pe Sfantul Ambrozie:
            - De ce nu va dedicati timpul liber citirii Scripturii? Voi nu mai vorbiti cu Hristos? Nu-L mai vizitati, nu-L mai ascultati?.... Sau evocand pe Sfantul Ioan Gura de Aur, care a spus raspicat ca necunoasterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor
            - alt atuu determinant, de data aceasta cu raportare la continutul predicilor Parintelui, era formatia sa de dogmatist. De aceea, cele mai multe dintre ele au un pronuntat caracter dogmatic. Sa nu uitam ca Parintele a fost foarte apropiat  de cel mai mare dogmatist al Ortodoxiei romanesti, parintele Dumitru Staniloae, si ca a sustinut sub indrumarea sa teza de doctorat Jertfa si rascumparare, cunoscuta publicului larg prin reeditarea ce i s-a facut;
            - alaturi de ucenicia facuta pe langa marii profesori de teologie, pe care mereu ii pomenea, cu recunostinta pilduitoare, o influenta majora, mai ales prin exemplul personal, a avut-o asupra parintelui Galeriu parintele sau spiritual, Toma Chiricuta, nasul de cununie, recunoscut intr-o vreme ca preotul reprezentativ al Capitalei. La Biserica "Zlatari", bunaoara, unde a slujit intre anii 1927-1962, era cautat indeosebi de elita intelectualitatii bucurestene, intre care foarte multi tineri, in special pentru predicile deosebit de atractive;
            - predica Parintelui Galeriu avea greutate si pentru faptul ca propovaduitorul a fost preot de vocatie, nu un oficiant oarecare, sau un invatator platit. Calitatea lui de parinte autentic facea ca tot ce spunea sa trezeasca receptivitate maxima. El se deosebea clar de toti invatatorii de ocazie, indiferent de cultul sau miscarea care-i finanteaza, adeverindu-se cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Caci de ati avea zeci de mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi parinti" (I Corinteni IV, 15);
            - continutul de substanta al predicilor parintelui, intemeiat pe Scriptura, Sfintii Parinti, pe cugetarile marilor ganditori ai lumii, dar nu mai putin pe propriile-i trairi si experiente duhovnicesti, era prezentat intr-un limbaj ales, liturgic, armonizat unui stil adecvat, iam zice personal, la care se adauga o gestica discreta si o expresie a fetei si a ochilor care insoteau fericit adevarurile expuse, subliniindu-le. Cine a lucrat alaturi de Parintele, stie cat era de meticulos in alcatuirea frazelor, cate minute se scurgeau uneori pentru aflarea cuvantului potrivit. Nu se indeparta niciodata de limbajul liturgic, fara a respinge, insa, neologismele, sau anumite expresii moderne, atunci cand erau binevenite. Parintele avea intotdeauna in vedere ca limbajul nu este un scop in sine, ci un auxiliar. Excelent cunoscator al limbii romane, Parintele nu se sfiia, totusi, sa deschida la nevoie DEX-ul, Dictionarul de neologisme, Dictionarul de sinonime, Indreptarul ortografic etc. Era preocupat intotdeauna de gasirea celei mai fericite expresii pentru exprimarea ideilor, dar numai in ambianta liturgica. Ascultandu-l sau citindu-i predicile ne dam seama, insa, ca Parintele nu era un imitator de expresii frumoase, formulate de altii, ci era, de fapt, el insusi un creator al multora dintre expresiile pe care la intrebuinta. Astfel, originalitatea omiletica era, deodata cu fondul, ilustrata si prin forma de exprimare, adeverindu-se spusa inspirata a filosofului Syrus: "Sermo imago animi est; vir qualis, talis est oratio" (Cuvantul este imaginea sufletului; cum este omul, asai este vorbirea);
            - cu privire la tematica predicilor, se cunoaste ca Parintele, prin utilizarea tuturor genurilor omiletice, se preocupa cu precadere de subiecte cu raportare la actualitate. Si in aceasta privinta, desi fidel Sfintilor Parinti si marilor predicatori inaintasi, Parintele nu era un imitator, ci permanent un creator original. Ne spunea uneori, mai ales la cursurile pentru doctorat: "Azi trebuie sa vii la Amvon cu lucruri tari!". Tari nu in sensul neaparat de a cauta subiecte socante, ci ca ascultatorii inceputului de secol al XXI-lea nu mai pot fi multumiti cu retorici ieftine si floricele, dupa cum afirma un alt mare predicator contemporan, IPS Antonie al Ardealului. Subiecte care sa corespunda, totodata, problemelor de acum ale credinciosilor. Parintele se mira mustrator, pe buna dreptate, atunci cand ii auzea pe unii confrati: "Nu stiu despre ce sa vorbesc astazi...". "Cum sa spui asa ceva, se indigna Parintele, cand sunt atatea subiecte, atatea teme care pot fi abordate!";
            - desi cunoscator deplin al regulilor omiletice, deodata cu stapanirea normelor cu privire la stil, limbaj si gestica, Parintele se situa, totusi, in afara tiparelor obisnuite. Urmarindu-l cu atentie, constatai paradoxul ca legile omiletice sunt facute parca inadins a fi ocolite...  Caci Parintele, fara a se abate de la principiile de baza ale retoricii, si-a alcatuit si experimentat propriile-i legi, adaptate mereu la auditoriul pe care-l avea in fata. Acest aspect constituie, de fapt, una dintre notele de baza ale originalitatii sale omiletice.

                                                            ***

            Iar acum, cand sufletul Parintelui se pregateste a se infatisa inaintea Dreptului Judecator, ne rugam impreuna pentru iertarea pacatelor pe care, ca orice om, le va fi facut, dar avem constiinta ca si Parintele se roaga pentru noi si ne pomeneste pe fiecare, asa cum cu atata bunatate a facut-o mereu. Suntem datori, de asemenea, sa-i cerem iertare ca nu intotdeauna am raspuns cu recunostinta si solicitudine increderii acordate. Ne rugam, insa, Bunului Dumnezeu sa ne ajute a-l pomeni fara incetare, mai ales la Sfintele Liturghii, a-i urma exemplul de preot si om deosebit, totodata a-i implini cu ravna sfaturile intelepte pe care ni le-a impartasit cu generozitate tuturor.

sus

"Omul se realizeaza prin trei dimensiuni:

1. prin propria lui zidire dupa chipul lui Dumnezeu
2. prin operele lui
3. si prin urmasi: fii sau ucenici. "