1. E ajunul Crăciului 2007 ora 13 . Prinsă de treburi peste poate, sun la doamna preoteasa si o întreb o mai fi Părintele Nicolae la biserica sau să las pe mâine. Nu lăsa pe mâine. Bine , mă duc (din cartierul  Titan pâna la Biserica Sfântul Silvestru nu e chiar o azvârlitura de băt). Pomii sunt împodobiti cu promoroacă ; e ca în poveste , si cu siguranta  i-ar placea  si Mariei si lui Andrei. Cu o saptamana în urma cand am luat-o pe Maria de la gradinita zicea scâncind bosumflata : ” nu-toret mama Gina , nu-i torect!” –  Ce nu-i corect?  „ Nu-i toret ca s-a topit zapada”).
2.  Este un du-te-vino specific Ajunului. In graba , aleg  si cumpar o coronita de brad pentru mormântul Părintelui Galeriu. In biserica doar câteva persoane întârziate ca si mine . Ingenunchez  alături de ei la ,    rugăciunea de dezlegare pe care Părintele Nicolae , obosit  dar cu rabdare si întelegere ne-o  face. Multumesc Lui Dumnezeu ca a avut mila de mine si tin ochii atintiti la icoana Domnului Iisus Hristos , icoana  la  care Părintele Galeriu  s-a rugat pentru noi de-atâtea ori. Si mi-amintesc imediat dojana din sublinierea pe care ne-o facea : „la rugaciune mintea s-a plecat si la viclenii lumesti.”

      „ O Doamne iarta-ne greselile cu voie si fara de voie „ continua ... Parintele ....